Ma trezesc dimineata cu una bucata copil "petitza" dormind pe umarul meu, ii aud respiratia blanda si ii simt pielea moale in timp ce-mi mangaie fata ... aud pasii mici ai celui mare in timp ce vine tiptil in camera ... si imi dau seama ca as vrea sa imi amintesc mereu de momentele astea.
Asta este motivul pentru care s-a nascut acest blog ... pentru ca uitarea sa nu puna mana pe amintirile noastre, pentru ca fiecare zambet al celor doi teroristi sa ne ramana in memorie, pentru ca fiecare perlutza a lor sa fie pastrata, pentru ca ... multe pentru ca ...
